Vreau

Ştiu că s-a terminat
Înainte să fi început cu adevărat.
A foat natura,
Situaţiile,
Sau destinul.
Sau pur şi simplu,
N-a fost nimic.
Dar ai lăsat un gol în mine.
Nu doar tu.
Şi eu unde să te caut,
Când am nevoie să vorbesc?
Cui să-i spun tot ce mă apasă pe suflet?
Nu vezi?
Îmi aleg prost momentele.
Sau oamenii.
Adică nu-i aleg pe cei potriviţi mie.
Cine să mă asculte când vreau să vorbesc?
Tu erai persoana potrivită,
Sau cel puţin aşa m-ai făcut să cred atunci.
Apoi ai decis că e mai bine să ne luăm rămas bun.
Şi-am căutat să te găsesc în altcineva.
Nu te-am găsit,
Dar am găsit o nouă persoană.
Un nou om.
Dispus să-mi audă obsesiile,
Ideile,
Neplăcerile,
Şi care să râdă cu mine.
Dar limitele sunt limite şi eu le întrec...
Şi ştii ce?
Că eu mă ataşez atât de tare de cine nu trebuie,
Încât nu-mi dau seama uneori
Că depăşesc limitele.
Prea târziu este prea târziu, nu?
Până când...
Şi persoana de după tine
Îşi ia rămas bun.
Am aşteptări prea mari,
Dar ştii cum e când vrei clipe şi pentru tine...
Interiorul meu se agaţă cu disperare
De orice persoană care mă înţelege,
Şi nu mă înţeleg decât puţine...
Cui să-i povestesc când vreau să povestesc,
Cui să mă plâng de anumite situaţii,
Cu cine să mă bucur şi cu cine să râd?
E adevărat,
Situaţia o cere,
Dar vreau să fie altfel.
Vreau oameni noi,
Sau vreau măcar să am parte de tine,
De persoana de după tine,
De persoanele care îţi vor urma.
Şi nu, nu înţelege greşit.
Am nevoie să mă descarc,
Să plâng,
Şi să vorbesc cu tine.
Sau cine-o fi.
Am nevoie să mă asculte cineva.
Dar în carne şi oase.