Clipa contează

Aş putea să scriu şi despre tine ceva,
Dar e prea evident.
Sau aş putea să scriu despre oricine,
Ăsta-i spaţiul meu.
Despre lume care invadează tot.
Sau despre subînţelesuri
Pe care doar tu le înţelegi.
Ştii cum e?
Amestecate.
Cum altfel ar fi,
Doar mereu sunt amestecate la mine!
Da, adaug, zodia, în cazul ăsta,
Nu-şi face efectul.
Mi-am pierdut dexteritatea,
Dar în acelaşi timp câştig simpatie.
Uneori mă întreb dacă nu cumva ai dreptate.
Ne supra-apreciem.
Sau eu pe tine.
Sau tu pe mine.
Şi la final vom face ce?
Cred că vom râde de ideile noastre,
Dar ar fi bine să învăţăm şi ceva din asta.
În fond, clipa contează,
Pentru că vieţile sunt separate.
Hai să vedem ce iese de aici.
Nu sugerez nimic,
Doar scriu ce vreau.
Şi nu, nu acum, nu-ţi dedic nimic.
Am mai spus că mă iubesc întâi pe mine,
Şi celălalt trebuie să merite.
Nu înţelegi nimic?
Nici eu!
Sper doar să nu fie mai puţin decât ne-am aşteptat.
Pentru că încep să am aşteptări,
Deşi n-ar trebui şi n-ar fi cazul.
Uneori îmi ocupi mintea,
Şi aşteptările cresc.
Aş vrea să fi înţeles bine tot din treaba asta.
Propun să ne vorbim deschis,
Să nu ne ascundem după cuvinte.
Pentru că altfel
Dezamăgirea doare uneori.
Şi cine vrea să fie dezamăgit?