Regular

Cum e cu riscul?
Juri să rişti orice,
Pentru că nu vrei să dai o şansă regretelor
Să ocupe o parte din tine,
Aşa cum se întâmplase atunci...

Mai bine să regreți că ai făcut-o,
Decât să regreți că n-ai avut curaj s-o faci...
De cele mai multe ori credem
Că avem un singur tren de prins,
Iar când, în sfârșit,
A poposit în gara sufletului tău,
Trebuie să te urci.
Şi uite,
Trenul ăsta a venit.
A oprit în gara vieții mele,
Iar eu sunt prea... liniştită...
Cum s-ar zice,
Am obținut şansa cea mare,
Ăsta e trenul meu,
Cel care mă va duce departe,
Şi la propriu,
Şi la figurat.
Iar eu încă îl fac să aştepte...
Va pleca curând,
Ştiu asta,
Iar eu trebuie să decid:
Mă urc în el,
Sau analizez tot,
În detaliu,
Cum mi-e felul,
Şi găsesc dezavantaje?
Am întrebat în stânga şi-n dreapta,
Căutând convingeri pe care,
Probabil,
Le-am pierdut în bătaia vântului,
Aşteptând trenul pe peronul cumplit de singur.
Am primit răspunsuri de tot felul,
Căci fiecare e unic şi subiectiv, nu?
Am încercat să pun în balanță totul,
Mai ales când e vorba de pericol.
Cică.
Am încercat să-mi întreb sufletul,
Pentru a şti încotro să merg,
Dar azi nu-mi găsesc sufletul.
Parcă noi ne construiam propria viață,
Aşa-i?
Şi totuși trenul m-aşteaptă.
Ei m-aşteaptă.
O nouă viață m-aşteaptă,
Iar eu îi zic "Pas!"...
Poate că altă nouă viață s-a întins la picioarele mele,
Şi eu am început să calc pe ea.
Ce anume s-a schimbat în toată mişcarea asta?
Timpul nu s-a oprit în loc,
Şi totuși trenul vieții mele, da.
Până la noi decizii,
Căci gândesc cu sufletul vechi,
Eu zic că trenul ăsta
După care tot fug,
O să mai vină și altă dată.
În fond,
De ce m-aş sabota singură,
Crezând că unele şanse apar doar
O dată-n viață?
Eu m-am hotărât măcar asupra unui fapt:
Trenul ăsta trebuie să vină de mai multe ori
Pe peronul sufletului meu.
Trebuie să vină,
Căci îl voi aştepta.
Chiar dacă voi fi pregătită,
Chiar dacă nu.
Am să risc,
Atunci când îmi voi fi găsit sufletul
Fugit prin nu-ştiu-ce unghere,
Ca să-i adresez ultima întrebare :
"Vrei să fii fericit?"
Accept riscul,
Chiar dacă, de fapt, n-am făcut-o deloc.
Trenul ăsta trebuie să mai vină și altă dată,
Altfel,
N-ar fi păcat
Să-l aştept degeaba?