Cealaltă jumătate

Există o vreme
Când distanța îți face bine.
Ai libertate de alegere,
Alegi tu drumul până acolo.
Şi momentul.
Te poți deplasa în voie,
Oricând doreşti.
Pe urmă vrei mai mult.
Distanța e cam mare,
Vrei s-o mai scurtezi.
Şi te muți.
Te muți puțin mai aproape,
Căci ştii acum că o distanță mare
Nu face decât să îndepărteze.
Vrei să fii mai aproape,
Căci vezi mai bine,
Simți mai bine,
Totul este altfel.
Şi stai o vreme aşa,
Şi îți dorești să scurtezi iar distanța.
Şi iar te muți.
Cu fiecare perioadă,
Perioadă care mereu ți se pare potrivită,
Vrei şi mai mult,
Şi mai mult,
Şi mai mult.
Şi distanța o faci să dispară,
Puțin câte puțin.
Te mai desparte cât de acel moment
Şi acea perioadă?
Decizi să te muți și mai aproape.
Cel mai aproape.
Încă un pas şi...
Eşti acolo.
Dar nu îndrăznești, totuși,
Să faci pasul.
Pasul care te duce
Acolo unde vrei să ajungi.
Aşa cum zicea o vorbă,
Din 10 paşi,
9 reprezintă jumătate.
Ultimul pas,
E, ca de fiecare dată,
Cel mai dificil.
Vrei,
Vrei atât de mult,
Distanța este incredibil de mică.
Ce alegi?
Ai avut libertatea de a face orice vrei.
Să alegi orice vrei.
Să scurtezi distanțe,
Sau să le măreşti.
Ideea e să nu te opreşti în prag,
Aşa cum am mai zis-o.
Prezentul înseamnă totul,
Trecutul nu înseamnă nimic.
Tu însuți ai ales
Să ajungi aici.
Au fost prea multe perioade,
Şi mult prea multe mutări.
Ai trecut de la A la B
Prin C, D, E etc.,
Formând un sistem complex de linii,
întoarceri,
Înaintări,
Şi tot aşa.
Da, distanța între A şi B era foarte mare,
Cât ai fi fost dispus să rişti?
Ai luat-o încetul cu încetul.
Punctele de cotitură dispăreau,
Rând pe rând.
Ți-ai făcut curaj și ai făcut
Ultimul pas.
L-ai făcut sau încă n-ai pus piciorul jos?