Sărbătoare

A trecut mai departe,
Dar cu toate astea,
Se oprea în acelaşi loc,
Pentru că tocmai absenţa ta
Îi amintea de tine.
Te uitase,
Şi uite că gândul îi spusese că nu e cazul.
Te adusese în prim plan,
Înviind memoria şi amintirile.
Vedea fiecare clipă petrecută împreună,
Şi ştia că te-a uitat de mult.
Vrusese să îi pună capăt,
Înainte de a auzi cuvintele tale.
Ştia că nu e bine
Să continue o amintire crescândă.
Ştia,
Şi ştie,
Dar pacea din suflet i-a fost tulburată.
Pentru că nu ar fi avut-o, oricum,
Iar amintirile cu tine îi răsunau
Ca un plâns domol al pescăruşilor,
Atunci când frigul de afară
Îi aruncă-n realitate.
După atâta timp,
Nu te visase,
Dar se gândise.
Şi ea îi spusese că-i va fi greu,
Nu pentru amintiri,
Ci pentru ideea de a nu mai face asta,
De a pierde controlul în faţa ta,
În faţa faptelor care o făceau să viseze.
Şi ştia că nu e cazul.
Greu nu fusese niciodată,
De ce-ar fi schimbat cuvintele tale
Concepţiile pe care le avea?
În fond,
Se făcea vinovată,
Dar atât.
Încă nu erau regrete,
Şi n-or să fie.
Avem puterea să administrăm tot,
Iar viaţa şi-o făcea după bunul plac.
Ştia din trecut că amintirile dor,
Dar de data asta era altfel,
Nu vezi?
Nu-ţi va spune că-i va fi fost dor,
Pentru că nu-i va fi.
Simţea atingerile tale
Pentru că tu i-ai dăruit atingeri.
Simţea săruturile tale
Pentru că şi ea te sărutase.
Simţea tot,
Şi nu simţea decât amintiri.
Şi se întreba de ce mintea hotărâse,
Ca o soartă voită,
Să te arunce-n faţa tuturor gândurilor.
Poate pentru că primise avertismentul?
Nu se gândise la el.
Şi nu credea în el.
Îşi clădea propria viaţă,
Pentru că avea puterea să facă asta.
Îşi amintea de tine
Pentru că aşa voia în momentul acela.
Fără motive ascunse.
Ştia ce urmează,
Dar voia schimbarea.
Şi noul.
Era influenţată,
Şi uitase de tine.