Veste

Eu încă nu am înţeles
De ce o veste bună
Vine la pachet
Cu o veste rea.
Sau două chiar.
Mi se pare că scoateţi vinovatul în mine.
Adică eu sunt vinovată şi pentru una,
Şi pentru alta.
Şi poate sunt,
Dar nu cred că totul se rezumă doar la mine.
De ce doar eu?
A, da, lumea se compune doar din mine,
Uitasem.
Şi nu e ca şi cum m-am supărat,
Pentru că ştiu cum e situaţia :
Destul de clară!
Ştiam că se va ajunge aici,
Am mai zis-o.
Dar da, veştile bune vin la pachet cu cele rele.
Şi mai grav e că vin după.
Ca să apuci să te bucuri puţin înainte.
De fapt, e ca şi cum eu am "chemat-o":
Veştile rele au fost pe măsura intensităţii bucuriei.
M-am bucurat extrem de tare!
Şi a avut grijă "destinul"
Să-mi strice tot.
Şi repet (iar!),
Trebuia să fie un final,
Dar chiar toate în aceeaşi zi?
Nu,
E ca şi cum am apucat să mă bucur degeaba.
Mi-ai umbrit bucuria,
Atunci când ai vorbit,
Şi el te-a auzit.
Mi-ai umbrit bucuria
Când mi-ai spus că se opreşte totul.
Ştiam,
Ştiam,
Ştiam continuarea,
Dar chiar azi trebuia să fie tot?
Nu mai vreau bucurii,
Dacă vin la pachet cu alte prostii.
Nu mai vreau.
Prefer să nu am de ce să mă bucur,
Văd că se tot poartă dezamăgirile,
De la o vreme.
Şi mai ales când stau în casă cu ele.
Nu mai vreau nimic.
Vreau linişte.
Şi singurătate.
Vreau timp pentru mine.
Voi îmi complicaţi viaţa.