Interes?

Nu a fost prea mult,
Pentru că oricum,
Nu a fost deloc.
Ce a fost?
Câteva momente rătăcite,
Agăţate-n cui,
Pentru că nu mai folosim calendarul
Ca să ne facem iluzii?
Nu a fost niciodată prea mult,
Deşi poate crezi altfel.
Mai cred că oricum se ajungea la un sfârşit,
Azi,
Mâine,
Luna următoare.
În viitor.
(Ce mai contează când?
Tot se va întâmpla).
Aşa că am vrut să fie ceva deosebit.
Ştii că ne luptăm cu morile de vânt,
Şi că mereu căutăm să ne surpindem pe noi,
Nu şi pe ceilalţi.
Fiecare are aşteptări,
Dar eu n-am avut.
N-am vrut nimic mai mult din asta,
Pentru că nu am avut oricum nimic.
Şi am maturitate
Cât să înţeleg ce situaţii se "văd" cerute
Şi unde ar trebui să începem
Să terminăm cu idealurile.
A fost un gând,
Care s-a înfăptuit,
Şi care trebuia dus până la capăt,
Pentru a fi complet.
S-a oprit la jumate, în schimb,
Căci se pare că vieţii mele
Îi plac doar jumătăţile,
Şi pentru asta am parte fix de toate completările.
O zic cu ironie.
E ca şi cum,
Orice aş avea de gând să fac,
Să mă mulţumesc totuşi cu jumătate.
Restul nu mai contează.
Şi restul n-a contat nici acum,
Pentru că am fost luată de nebună,
Când eu doar voiam să fac un gest.
Frumos.
Fără implicaţii.
Fără interes.