Surpriză

Îți promiți că arunci inocența
Şi te comporți ca un om matur.
Care are limite,
Le cunoaşte,
Şi nu îndrăzneşte mai mult.
Aveam limite pe care eram în stare
Să le depăşesc.
Dacă dădeai semne că vrei să fac asta.
În fond, nu viața întreagă se bazează pe ele?
Da, o limită peste care trec
Nu mai e limită.
Am noroc că nu am depășit și alte limite,
Pentru care aş fi plătit cu alte momente
De griji,
Nelinişti,
Şi tot tacâmul.
Sunt inocentă,
Dar acum a fost cea mai mare prostie.
Pentru că sunt aşa.
Cum ar trebui să mă port acum?
Ca şi cum nimic nu s-a întâmplat?
Ca şi cum nu-mi pasă?
Ca şi cum nu ne ştim și n-am împărțit cuvinte?
Ca şi cum nu ne-am fi văzut vreodată?
Sunt momente ca astea
Când îmi dau seama că visez degeaba.
Păcat că nu mă pot trezi mai des.
Din visul cu tine.
Nu mai meriți niciun gând de-al meu.
Când vei fi matur și tu,
Aşa cum pretinzi să fiu şi eu?
Hai să renunțăm,
Ne pierdem timpul aiurea.
Tu pe al meu,
În mod evident.

Ai noroc că-ți înțeleg tăcerea...