Fără puteri

Am slăbiciuni,
Ca oricare altă persoană.
Slăbiciuni de tot felul,
Care mă fac mai vulnerabilă,
Sau dimpotrivă.
Care mă fac diferită...
Le-am strâns pe toate în inimă
Şi uneori le privesc cu drag.
N-aş vrea să le elimin,
Aş pierde o parte din mine...
Sunt multe,
Multe,
Multe momente când îmi spun
Că voi schimba,
Totuşi,
Ceva la mine.
Lăsându-te-n urmă de tot,
Ca mai apoi să îmi găsesc alte slăbiciuni mai frumoase
Şi mai devoratoare de interior,
Şi suflet,
Şi lumină,
Şi pasiune,
Şi putere,
Şi... stângăcii,
(Sau lucruri atât de simple,
Că numai ție nu-ți ies).
Te-am uitat,
Dar nu te-am uitat pe tine.
Te-am uitat într-un cotlon al minții mele,
Dar nu te-am uitat pe tine.
Când reuşesc să caut în minte,
Ceva,
Se poate să dau şi de tine.
Acolo,
În ungherul cu slăbiciuni,
Bolnăvicioase slăbiciuni.
N-ai fost atât de tare interiorizat în sufletul meu,
Dar acolo îți e locul în mine...
Te-am uitat,
Te-am uitat,
Şi totuși slăbiciunile ies la suprafață,
Aducându-mi aminte de cine sunt eu.
Ce mi-ai făcut de-ai ocupat fix acel altar,
Altarul cunoaşterii absolute?
Află-mi toate slăbiciunile și mă vei cunoaşte
Mai mult decât oricând.
Ciudat,
Câte slăbiciuni am eu?
Le număr pe degete,
Şi uneori îmi vine să-mi iau mintea la trântă,
Pentru imaginația bogată
Pe care o deține...
Ce slăbiciune eşti tu,
De-mi acaparezi și mintea,
Şi tot,
Şi trăiești în mine ca virusul pe veci?
Vreau să mă vindec,
Dar cred c-aş fi mai goală fără tine,
Fără amintiri,
Fără cuvinte,
Fără surâs...
Am şters orice urmă de tine,
Şi totuși...
Mai vreau o fărâmă din tine,
Şi dacă un întreg continent ne-ar despărți,
Aş veni înapoi,
De mă vei chema.
...
Am învățat să-mi accept slăbiciunile,
Doar aşa am reușit să scap de ele.

...
... oare?