Întâmpinare

Când totul e neclar
Respingi...
Respingi pentru că noul este necunoscut,
Şi dacă ai eşuat de atâtea ori,
De ce să mai încerci?
Chiar aşa, de ce?
Sunt unele lupte care scot din tine
Ceea ce negi și nu accepți.
Poate că e timpul să te orientezi
Către noi şi noi direcții,
Dar e atât de nesigur,
Neclar,
Încât nu vrei să mai faci nimic...
Respingi orice idee,
Şi rămâi în trecut,
Amintindu-ți,
Clipă de clipă,
Momente nu atât de perfecte,
Dar care îți apar ca fiind aşa,
Memoria având grijă să şteargă
Toate elementele care nu făceau momentul
Acela
Să fie perfect...
Şi apare şansa la orizont,
Dar de ce-aş mai încerca?
Ştii că nu am putut să dorm,
Din cauză că gândurile îmi zburau către tine?
Şi de ce se întâmplă asta,
E o necunoscută.
Nu avem nimic de împărțit,
Pentru că sunt deja ascunsă,
De toate sentimentele pe care le-am arătat,
Fățiş,
Fără să fi avut vreo teamă
Că le vei respinge,
Aşa cum resping eu totul acum,
Pentru că nu mai vreau,
Nu mai vreau,
Nu mai vreau...
Ce s-a întâmplat și ce este acum?
Sunt confuză,
Nu mă faci să înțeleg ceva din nimic.
Mai bine plecăm, nu?
Departe, atât de departe,
Încât nici gândul nu mă poate urma.
M-am pierdut în o mie de zări,
Iar acum trebuie să găsesc sensul.
Poate te uit,
Sau poate-mi mai apari,
Pe nepusă masă,
În gânduri,
Derulate invers.
Am să resping tot,
M-am săturat să mă lupt cu mine,
Aşa că vreau să ne despărțim.
Pentru totdeauna.
Nu e cale de întoarcere.
Nu vreau să te mai văd vreodată.