Regrete

Sunt consecinţe.
Şi ne temem.
Nu îndrăznim,
Şi nu riscăm nimic.
Societatea ne-a învăţat bine!
Sunt reguli ce trebuie respectate,
Şi dorinţe care trebuie uitate,
Şi ascunse.
Şi unde mai e tot farmecul?
Ne e teamă să nu întrecem măsura,
Ne e teamă să încălcăm unele reguli morale (cine le face morale?),
Fiindu-ne teamă de regrete.
Dar poate că în viaţă avem nevoie şi de lucruri bune,
Şi de lucruri care lasă de dorit.
Aş vrea să am regrete,
Asta înseamnă că nu voi trăi mereu cu întrebarea pe buze:
"Cum ar fi fost dacă...? "
Deşi, da, ştiu,
De obicei regretul implică şi câteva persoane care vor suferi.
Dacă se află...
Dar vreau să fac ceva ce îmi doresc,
Şi mai apoi să regret,
Şi să mă mustre conştiinţa,
Să o simt făcând parte din mine!
Sunt un roboţel,
Setat pe "aşa da / aşa nu",
Şi regrete n-am,
Căci mă comport exact cum vrea societatea, nu?
Poate adevărata viaţă e dincolo,
Iar eu trebuie să încalc o regulă!
Dar care?
Căci sunt atâtea de încălcat,
Şi atâtea regrete mă aşteaptă!
Aş vrea să am ce regreta,
Aş vrea să ajung în punctul ăla,
În care,
Conştiinţa îmi dictează totul:
Mă mustră sau îmi dă undă liberă...
O mai funcţiona ceva, oare, cu adevărat?
Aş vrea să încalc o regulă, 
Să regret puţin,
Conştiinţa să-şi facă datoria,
Şi la final să dau vina pe destin:
"Aşa a fost să fie!"