Iar şi iar

Timpul a trecut,
Toate s-au uitat,
Dar tu tânjeşti după acel ceva,
Acel sentiment de dorinţă, amestecat cu vină,
Şi cu regrete şi pasiuni...
Lasă mersul firesc al lucrurilor,
Opreşte-te aici!
Ţie ţi-e dor,
Dar nici tu nu ştii exact de ce anume :
Ţi-e dor de persoana în sine,
Sau de presiunea apăsătoare
A unor sentimente amestecate?
Nu-i mai căuta pozele,
Nu-ţi mai închipui nimic,
Imaginile sunt doar în mintea ta...
În viaţa ta s-a aşternut liniştea,
Nu poţi trăi cu ea??!!
Vrei cu tot dinadinsul să începi iar,
Să cauţi, să urmăreşti,
Să-i arăţi persoanei în cauză că eşti pe urmele ei...
Cred că am înţeles : uneori te poţi îndrăgosti şi la comandă...
Ai transformat sentimentul după propriul tău scop,
Şi dacă tu vrei să te îndrăgosteşti,
Atunci aşa va fi...
Dorul ăla nebun, sau plictiseala,
Sau amalgamul de suflete rătăcite,
Sau toate adunate, sau...
Azi am decis să mă îndrăgostesc.
Iar.
De ce?
Nici eu nu ştiu...
Şi totuşi...
Cineva îmi urlă-n ureche :
"Nu te îndrăgosti dacă nu e cazul!!..."