Propunere pentru o viaţă uşoară

Aş vrea să scriu atât de multe,
Am atât de multe nemulţumiri...
Cine mă ascultă?
Nimeni.
Cine mă-nţelege?
Cine mă ascultă.
Nu înţeleg, astăzi nu vreau să înţeleg!!
Nu înţeleg cum am ajuns până aici,
În starea asta,
În care mă uit în urmă şi zic:
Mda, nu am realizat nimic!
Ce îmi doresc?
Ceva!
Ce îmi doream...
Mai are rost?
Fiecare cu destinul lui,
Dar vreau şi eu uneori să mă împiedic,
Să cad,
Şi să mă trezesc
Alta.
Sau nu alta,
Ci cu un alt destin,
Şi cu o viaţă mai bună!
Vreau o viaţă în care să nu-mi fac griji
Pentru ziua de mâine,
În care nu-mi scotocesc toate buzunarele,
De la toate hainele,
Doar, doar mai găsesc rătăcit vreun ban
Lăsat uitat cu misiunea salvatoare
De-a mă scoate din impas.
Nu înţeleg!
Unde mai trebuie să bat?!
Ce uşă trebuie să dobor,
Ca să am măcar o mică parte din ce-mi doresc?
Cum ar fi să nu duc lipsă de nimic,
Şi să fiu răsplătită pe măsura muncii şi efortului depus?
Cum e acea viaţă?
Nu înţeleg de ce unii din noi
Ne-am zbătut atât de tare şi o vom face-n continuare,
Şi pentru ce...?
E ca şi cum am stat degeaba până acum.
Eu cred că am trăit într-un vis,
Şi m-am trezit la realitate abia acum.
De ce atâta şcoală, dacă sunt tot la început?!
La început de viaţă,
La început de ce-o fi.
Pe mine şi norocul m-a părăsit
(L-am avut?!)
Şi m-a lăsat să-mi plâng de milă...
Alteori aş fi zis că nu,
Nu trebuie să-mi plâng de milă!
Dar acum...
Ce să mai fac?!!
Cum, cum pot avea o viaţă bună?
Ce trebuie să mai fac, ce trebuie??!
Am ajuns la capătul răbdării,
M-am săturat să mă zbat degeaba!
Propun o viaţă uşoară,
La un spital de nebuni,
În care mintea nu mai vrea să realizeze
Nimic.
Un spital de nebuni
În care fiecare îşi trăieşte propria închipuire,
În care realitatea n-a pătruns,
În care viaţa e exact aşa cum vrem să fie...
Şi ştii cum încep nebuniile?
Azi m-am trezit cu un alt destin,
Şi viaţa mi s-a schimbat brusc...