Personaj

S-a încheiat un capitol.
Unii trec cu ușurință peste el,
Alții varsă oceane înlăcrimate.
Poate aș fi vrut să mă sustrag,
Dar poate am avut ceva de învățat din asta.
Poate, căci acum nu știu dacă mi-a fost de folos
În vreun fel.
Știu, nu e viața mea, nu e capitolul meu.
Dar am făcut și eu parte din distribuția lui,
În viața celor pentru care a fost scris.
Și-am fost și eu un personaj.
Acum, acel capitol s-a încheiat,
Și odată cu el și personajul meu.
Acum ce urmează?
Un capăt.
Sau un nou început.
Mie mi-e totuna.
Voi începe iar să fiu un alt personaj,
Având probabil aceeași funcție,
Dar contextul va fi altul.
La fel și capitolul.
La fel și oamenii.
Am jucat personajul ăsta de atât de multe ori,
Dar niciodată nu am zăbovit la capitolul vieții
Atât de mult ca acum.
Și e normal că la final, pe măsură ce tot trec prin asta,
Stau și mă întreb:
Ce sunt relațiile astea?
De ce nu le putem face pe unele să meargă?
De ce trebuie să joc rolul acelui personaj de atâtea ori?
Pe mine nu mă întreabă nimeni asta?