Rupt

O căutam pe ea
Căci simțeam nevoia să o găsesc.
Trebuia să mă aștepte acolo
Unde doar mintea mea știa să caute.
Doamne,
Și cât de îngropate erau toate!
O căutam din priviri,
Citind,
Arzând,
Dorind să o găsesc.
Nu știam unde să mă opresc,
Căci mi se părea că o văd
Peste tot.
Mă opream la ea,
Sau treceam la următoarea?
În fond,
Nu erau toate la fel?
Poate într-o zi
Erau identice.
Promovau aceleași idei.
Poate în altă zi
Erau atât de diferite,
Încât nu mă puteam împăca pe mine
Cu ideea.
Doream să o văd,
Poate doar așa mă regăseam pe mine.
Sufletul meu simțea nevoia
Să caut în adâncuri.
Și eu nu îl lăsam să sape,
Preocupată fiind de tot ce exista
În juru-mi.
Unde trebuia să o caut
Și unde trebuia să o găsesc?
Știam că era acolo,
Dar îi negam existența 
Din ce în ce mai mult.
Încercam să o ignor,
Dar nu mă ignora ea pe mine.
Era un joc,
Deși poate,
Jocul ar fi fost mai frumos,
Dacă nu rămâneam mereu
La același stadiu,
În care nu avansam deloc.
Poate că regresam,
Și doream să mai cred în dorințe.
Dar ele nu mai erau de mult.
Trebuia să le caut în ea,
Dar nu putea privirea
Să-i acorde atenție.
Mă găsise ea,
Și eu mă ascundeam după ochii lui,
De teama vreunei schimbări...