Femeie

Am zis de la început
Că o să fie altfel.
Și a fost altfel.
Nu am prevăzut nimic,
Şi-mi impusesem să nu existe implicare.
Dar cine îmi știa sufletul,
Și cine mă cunoștea
Atât de bine?
Nici chiar eu.
Mă credeam puternică,
Dar sunt vulnerabilă.
Sunt vulnerabilă în fața ei,
Indiferent sub ce formă ar apărea.
Îmi dai un amestec de sentimente,
Și nu mă simt bine deloc.
Nu știu cum să mă opresc,
Pentru că intraseşi mult prea adânc în mine,
Și nici eu nu eram conștientă
De ce ai fi găsit.
Ai găsit egoism,
Dar eşti sigur că ai căutat unde trebuie?
În fond,
Fiecare din noi deține egoismul,
Și nesimțirea,
Și toate celelalte.
Dar am fost, am încercat și am fost
Ceea ce tu ai vrut,
Trecând peste limite.
Aveam limite,
Dar m-ai făcut să trec peste ele.
Nu îmi pare rău,
Acum nu e cazul pentru aşa ceva.
Dar poate că am uitat,
Sau nu am știut
Ce vulnerabilitate am
În fața ta,
În fața ei,
În fața mea.
Și trebuie să mă adun,
Să arunc prezența ta
Din mine.
Mă doare,
Și nu credeam c-o să mă doară.
Mă doare că mintea mea te cere încontinuu,
Deși în inimă situația e atât de diferită!
Încerc să mă abțin,
Dar nu îmi iese.
Observ cu stupoare
Că nu mă mai pricep
La atât de multe lucruri.
Mi se pare greu,
Greu să fac față,
Greu să înțeleg că deși nu am vrut,
Am avut.
Poate pentru că am spus "da" la altceva,
Și "da-ul" s-a aplicat peste tot.
Și o să încerc să țin cont
De toate vorbele.
Și o să plâng,
O să plâng până fac râuri.
O să plâng,
Ca să nu mai fiu vulnerabilă,
O să plâng,
Să elimin dorul,
O să plâng,
Să ieși de tot din mine,
Până nu mai rămâne nimic nicăieri.
O să plâng atât de mult,
Până când mă voi trezi fără interior,
Și deci fără tine.
Știu de pe acum
Cât de greu o să îmi fie,
Pentru că îmi e deja.
Dar după tot plânsul,
Voi fi altfel.
Voi fi iar eu,
Dar regăsită,
Fără urmă de egoism,
Dar și fără tine.
Nu mai pot continua aşa,
Alegerea a fost de mult făcută.
Nu mai am timp pentru tine,
Căci trebuie să plâng...
Și până una, alta,
Las ploaia să plângă pentru mine...