Zece

Ce facem din noi
Atunci când ne uităm?
Unde ajungem
Și unde visăm amintiri?
Interpretăm totul
Prin prisma omului îndrăgostit,
Sau sătul de prea multă iubire.
Ne jucăm,
Dar acesta nu e un joc,
Nu e nimic,
Când noi credem că e.
Sau este,
Dar nu vrem să spunem,
Să se afle,
Ca nu cumva să ne implicăm prea mult
În ceva ce există deja.
Atunci când vrem.
Atunci când vrei.
Atunci când vreau.
Și acum înțeleg,
După mult timp,
De ce atracția
A dus la asta.
Protecție,
De fiecare parte.
O dai sau o primești.
Dimensiuni,
Care să prezinte,
Cuminte,
Ori cerul, ori pământul.
Și priviri asemănătoare,
Atunci când culorile par aproape la fel.
E prea mare distanța,
Și tocmai asta era plusul.
Îți iau pulsul corect,
Căci inima ta îmi e cel mai aproape
De ureche.
Și totuși,
Nu facem nimic,
Și visăm amintiri,
Fără să ne închipuim trecutul.
Căci el a fost,
A stat,
Ne-a privit în ochi,
Și nu am știut să profităm.
În orice fel.
Și acum ne mințim?
Sau nu ne mai vorbim,
Am aflat goliciunea gândurilor tale,
Și mi-a plăcut nespus.
Dar ne uităm,
Ne uităm îndeajuns de mult,
Ca mai apoi să știm că tot noi vrem
O continuare.
Care nu mai vine.
Am pus un zid,
Dar poate tu l-ai ridicat atât de sus,
Pentru ca eu să mă ridic pe vârfuri
Să pot vedea.
Sau zări ceva dincolo.
Și uit,
Uit să mă uit,
Uit să privesc,
Pentru că tu ai refuzat să mai vrei.
Orgoliu sau ambiție,
Sau doar nepăsare.
Mai contează?
Te caut,
Ca să te uit.
Pentru că vreau prea mult
Să îmi fii aproape.