sâmbătă, 21 iunie 2014

Seren

La început ți-am iubit mâinile.
Nu pentru că mă luai în brațe,
Asta n-o făceai.
Nu pentru că scriai cuvinte frumoase,
Erai lipsit de ele.
Nu pentru că erau frumoase,
Cu degete lungi,
Pentru că ştii cum erau.
La început ți-am iubit mâinile
Pentru că le-am iubit.
Fără motiv.
Pe urmă a urmat chipul.
Ți-am iubit şi mâinile,
Şi chipul.
Aveai un chip frumos,
Atât de frumos,
Şi ochi care căutau liniştea.
Pe care o tot căutai în mine.
Sau în afară.
Ți-am iubit mâinile,
Şi chipul,
Dar nu-ți puteam iubi chipul la adevărata valoare,
Dacă nu renunțam la mâini.
Am renunțat la mâini,
Ca să-ți pot iubi chipul mai tare.
Pe urmă ți-am iubit corpul,
Ți-am iubit chipul şi corpul.
Nu pentru că aveai un corp sculptat de ungherele minții mele,
Nu pentru că era baza pentru capul meu culcat,
Ci pentru că era corpul tău,
Erai tu,
Şi era de-ajuns.
Dar tot se putea mai mult,
Şi-am renunțat la chip,
Ca să iubesc corpul tău aşa cum trebuia.
Pe urmă ți-am iubit tatuajele,
Imprimate din sentimente,
Dureri,
Dorințe,
Căutări...
Ți-am iubit şi corpul,
Şi tatuajele,
Dar nu puteam duce iubirea la alt nivel,
Aşa că am renunțat să-ți mai iubesc corpul.
Ți-am iubit tatuajele,
Mi-am făcut pătură din ele,
Şi am păstrat şi unul pentru mine.
Pe urmă ți-am iubit mintea,
Pentru că ea dădea gândurile,
Şi nu-ți iubeam gândurile,
Dar îți iubeam mintea.
Gândeai în căutare,
Şi pentru că nu găseai,
Lăsai mintea deschisă.
Dar nu puteam iubi mintea cu totul,
Dacă nu renunțam la tatuaje.
Şi-am renunțat la tatuaje,
Să pot iubi mintea în toată splendoarea ei.
Pe urmă a apărut ultimul drum.
Către inimă.
M-ai copleșit.
Era extraordinar!
Îți iubeam şi mintea, şi inima,
Dar trebuia să fie mai intens.
Am renunțat la minte,
Să-ți iubesc inima.
S-o descopăr până la ultima suflare,
Şi-atunci am realizat:
Nu puteam iubi doar mâinile,
Doar chipul,
Doar corpul,
Doar tatuajele,
Doar mintea,
Doar inima.
Nu puteam iubi doar părți din tine,
Pentru că eu lăsasem din mine ceva
La fiecare oprire din tine.
Trebuia să mă adun la loc,
Şi să te iubesc pe de-a-ntregul.
Şi ai fost prea mult pentru mine.
...
Şi azi caut bucăți asemănătoare cu ale mele,
Cele pierdute,
Ca să mă refac.
Şi totuși,
Ți-am iubit mâinile,
Nu pentru că mă luai în brațe,
N-ai făcut-o.
Nu cât aş fi vrut eu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu