Zebră

Poate că simţeam nevoia să mă asculţi.
Poate că voiam să te simt aproape,
Să ştiu că nu vorbesc în zadar,
Să aud o vorbă din partea ta,
Orice ai fi zis.
Ai preferat de multe ori tăcerea,
Îţi era o mai bună prietenă decât am fost eu?
Aşa e, atunci când ne e bine,
Uităm,
De multe ori,
Cine ne-a fost aproape.
Am vrut să te ajut să treci peste,
Mi-am dorit mult să te văd bine.
Am încercat,
În felul meu,
Să fiu aproape de tine.
Ştiu că aveai nevoie să te vindeci.
Şi mi-am dorit din suflet să pot fi eu ajutorul tău,
Impulsul de a vrea să vezi alte perspective.
Şi ştiu că te-am rănit, minţind,
Dar am minţit de frică... că voi pierde
Legatura aceea cu tine,
Pe care am crezut-o... specială...
Acum taci,
Iar eu îţi aduc aminte de ea, aşa ai zis cândva.
Pentru că vorbim la fel, gândim la fel...
Zici?
Poate avem idei asemănătoare,  dar...
Suntem diferite.
Aş vrea să ştiu ce e în mintea ta acum,
Şi ai pus un perete.
Aşa cum îţi spuneam, la început,
Când te învăţam "regulile".
Ai pus un perete între tine şi mine,
Şi e prea înalt să sar peste.
Tu ai gaură, să mă vezi,
Eu nu pot să te văd...
Eu îţi zic ce e în mintea mea,
Tu taci...
Tăcerea ta mă întristează.
Cum ţi-ar fi fost ţie, atunci când ţi-a fost greu,
Să tac şi eu?
Tu cum te-ai fi simţit?
Ţi-am spus lucruri ciudate, poate,
Pentru că tu tot tăceai,
Iar eu nu spun lucruri ciudate.
Vezi la ce nivel m-a adus tăcerea ta,
Şi neînţelegerea?
Nu înţeleg,
Şi tu nu clarifici nimic.
Nu ştiu de ce insist.
Poate pentru că renunţ foarte greu.
Extrem de greu.
Ştiu că se poate mai mult de atât,
Mereu se poate.
Tăcerea ta exprimă multe,
Mai multe sensuri decât exprimă cuvintele.
Aş vrea să ştiu ce pas să fac,
Dar tu nu spui nimic...
Mi-am cerut scuze,
Ce vrei să fac mai mult?
Respect orice decizie iei,
Şi adu-ţi aminte că mă implic,
Pentru că-mi pasă.
Altfel nu mai eram aici,
Nu mai scriam nimic din toate astea...
Spune-mi ceva,
Orice,
Dar spune-mi...
Să fii clar, te rog,
Înţeleg mai greu...
Dar zi ceva,
Nu mai lăsa tăcerea să mă omoare...