Alei

Că voiam schimbări
Era normal.
Că voiam altceva,
Era, iarăși, normal.
Dar voiam ca eu să am ultima decizie,
Și ultima decizie mi-a fost luată.
Bucuria ta
Exprima îngrijorarea mea,
Și parcă erau o împletire
A două opusuri.
Noi.
Tu și eu.
Eu și ea.
Ea și tu.
La mijloc era mereu cineva,
De parcă noi căutam dinadins mijlocul!
Trebuia un nou început,
Sau un capăt se termina,
Și începea altul,
La următoarea întâlnire?
Le adunasem,
Și le ținusem,
Așa cum ținusem piept
La tot urâtul.
Frumosul era prea în urmă,
Sau frumosul erai tu,
Admiţând asta
Cu fiecare ocazie.
Intrasem prea mult în tine,
Și prea mult în ea,
Și mijlocul ăsta era liantul,
Și tot ceea ce ne rupea,
Stricând,
Toate clipele numărate,
De parcă noi mutam filele din calendar.
Nu mai eram la fel,
Și totuși încercam să găsim ceva
Să ne lege,
Ca să nu uităm de noi,
Când sfârșitul era aproape.
Trădarea sentimentelor
Dovedea,
În final,
Că suntem oameni,
Și că ne doream,
Aceleași lucruri,
Într-un mod diferit.
Tu mai mult ca mine,
Și eu mai mult ca oricând.
Un nou început trebuia să ne sperie,
Și sila unui alt sfârșit
Să ne facă să ne oprim.
Dar aveam un mijloc,
Aveam un gând
Și rareori ne aveam pe noi.
Îi aparţinusem ei,
Și toate secretele le păstra ea,
Deși toată lumea vorbea despre ele.
Și acceptam,
Priviri umile,
Pentru că tu voiai din suflet
Ca eu să rămân.
Și am rămas.
Sus,
Unde vedeam amândoi cerul aproape,
Și toată lumea dimprejur
Ne știa povestea.