Perfecțiune

Creşti în vârstă
Şi cresc şi ele cu tine.
Le schimbi,
Le schimbi mereu,
Aşa cum am făcut de atâtea ori.
Şi totuși,
Au fost puține,
Atât de puține...
Poate că trebuia să vreau mult prea multe
Pentru a nu mai fi dezamăgită
Acum,
Când anii au trecut,
Când nu-mi găsesc starea,
Când mi-am transformat realitatea în vis,
Şi o trăiesc atât de intens
Şi atât de pe dinafară...
Întreabă-mă ce îmi doresc în acest
Sfârșit
Şi îți voi spune ceea ce trăiesc în interior,
Şi ce vis e realitate
În visul vieții mele,
Şi cât îmi doresc ca teoria cuantică
Să funcționeze și în cazul meu...
Nu vreau să mă plâng,
Căci nu o fac,
Vreau doar să-ți spun că
Nu mai rezist aşa...
E ca o iubire bolnavă,
Care mă mănâncă atât de încet,
Încât mă doare fizic.
Ştiu,
Nu poți face nimic,
Iar eu am prea puține variante,
Nu vezi?
Îmi spun mereu că voi fi printre nori
Şi o să ți-o tot spun
Până când mâinile mele nu mai vor s-o scrie,
Până când gura mea nu mai vrea s-o zică,
Până când mintea mea nu mai vrea s-o accepte.
Dar până atunci
Lasă-mă să visez,
Chiar dacă-mi face rău...