Caracteristică

Avea darul de a scrie
Tot ce-i trecea prin minte.
Uneori şi prin inimă.
Dar doar uneori.
Făcea asta mereu,
Şi mereu gândea prea mult,
Deşi aparențele o făceau să pară spontană.
Ar fi vrut să scrie cărți,
Să impresioneze cu talentul pe care credea
Că-l are,
Dar ce cărți?
Una despre viața ei
Nu ar fi fost interesantă.
Nu în situația de față,
Când nu exista nimic
Care s-o propulseze
În vârful piramidei.
Ce-ar fi putut să scrie?
Cum şi cât a iubit,
La un moment dat?
Sau de mai multe ori?
Toată lumea face asta,
Nu ar fi fost nimic ieşit din comun.
Avea nevoie de o intrigă,
Una care s-o schimbe atât de tare,
Încât să-i seteze valorile la exact opusul
Celor pe care le avea deja.
Ca atunci când cânta la pian,
În vremuri de demult...
Au existat momente când
Totul era pe dos,
Şi momente care au rupt rutina.
Dar prea puține.
Avea nevoie de ceva măreț,
Pentru că avea atât de multe de oferit!
Îşi spunea mereu că toate alunițele de pe corpul ei
Trădau vieți trăite în alte lumi,
Dar care lăsaseră o urmă pe ea,
Să-şi amintească.
Avea atât de multe,
Încât doar ea le observase cu atâta îndârjire?
Câte vieți va fi trăind,
Când şi acum mai căpăta unele,
Prin câte-un loc nevăzut decât de unii?...
Visa,
Şi i se părea că mai trăiește alte vieți
În același moment.
Altfel,
De ce-ar fi continuat să-i mai apară?
În ochii verzi îi citeam mereu dorul de ea însăși,
Şi ea spunea că şi în poze
Este altcineva,
O altă ea,
Căci pozele o surprindeau cu ochi albaştri...
Nu era înaltă,
Dar visa să fie la înălțime.
Să atingă cerul,
Să şi-l facă şi casă,
Şi acoperiş,
Şi haină,
Şi câte şi mai câte.
Să se înconjoare cu cer
Şi să coboare,
Mereu,
În alte şi alte părți din întins.
Vederea îi era distorsionată,
Căci se obişnuise să vadă prin prisma lor,
Dar ştia că poate vedea mai mult de atât.
Încerca să se descopere
Pentru că avea atât de multe în interior...
Ar fi urlat,
Pentru a lăsa să iasă tot,
Tot,
Tot,
Şi ei să vadă...
Visa înălțime,
Întotdeauna visase asta.
Şi libertate.
Şi ştia că mai sunt câteva clipe
Până ce ar fi primit o nouă casă.
Casa cerului...
Îmi scăpasem oglinda pe jos.
M-am aplecat s-o ridic.
Văzusem atunci o nouă aluniță...