Înfrângere

Îmi doream să am parte de tine,
Și-am început ceva pentru că tu începuseşi.
Îți văzusem primul gând,
Dezvelit,
Și îmi părea cum că nu avem nimic să ne lege.
Făceai din priviri
Ceea ce nu spuneau cuvintele,
Vorbeai prea mult...
Iar când îndrăzneala mea de pe inel
A coborât asupra ta,
Am zis că stau cam prost cu încrederea.
Dar n-aveam nimic de pierdut,
Niciodată nu am nimic de pierdut.
Am decis că soarta îți e potrivnică,
Mai ales că erai în impas.
Iar eu,
Cea care ți-ar fi dat o mână de ajutor.
Și ți l-am dat.
Și-am prins drag de tine
Și de situația ta.
Eram unica ta scăpare
Din toate nebuniile care te mâncau de viu.
Am simțit nevoia să-ți fiu tot mai aproape,
Și poate că am fost prea mult.
Prea sinceră.
Ți-am dezvăluit adevărul,
Dar uneori adevărul îndepărtează,
Nu apropie...
Aș fi vrut exact acea dorință de-a ta,
Am avut-o și eu și încă o am.
Dar oboseala ta se plictisește cu mine,
Și nici inima n-a mai rezistat.
Te-aş ruga,
Din suflet,
Să-mi frângi inima,
Să ştiu că mai există
Acolo unde se crede că e.
Dar ție ți s-a luat de tot jocul ăsta.
Nici inimi nu mai vrei să frângi,
Și ți-am adus-o pe tavă.
Nu ai chef.
Eu nu am nimic.
Prea multă dăruire mult prea devreme?
Nu regret,
Nu mai am interior,
Aşa că mi-e indiferent.
Și totuși,
Cu mine cum rămâne?