marți, 15 iulie 2014

Vindecare

Îmi pun imaginația la contribuție
Pentru a aduce în prim plan
Momentele cu tine.
Nu mi-ai rămas în memorie
Ca acel tatuaj care mă obsedează,
Și care îmi apare în fața ochilor
De fiecare dată când întorc capul după tine...
Nu te țin minte,
Dar te-am lăsat să-ți pui amprenta
Pe mine.
În orice mod ai fi vrut.
Am ales amândoi unul senzual,
Dar oare chiar amândoi am ales?
Mintea respinge cu desăvârșire orice urmă de tine.
Eşti contradicția,
Contrariul,
Și tot ce am respins mai mult pe lumea asta.
Și nici mintea nu vrea să ocupe din tine
Un spațiu.
Oricât de mic.
Continuarea n-ar fi fost,
Dacă îndrăzneala n-ar fi existat.
Întrebarea e:
Cât ai fi dispus să mergi mai departe?
Pe mine să nu mă întrebi,
Eu trăiesc prezentul,
Confuz,
Neclar,
Dar acum.
Memoria mă lasă,
Sau doar nu vrea să-şi amintească de tine?
În mintea mea nu se dau lupte,
Așa cum mă aşteptam.
Credeam că o să-mi rupi sufletul în bucăți,
Dar uitasem că și sufletul
Mi-a plecat o dată cu mintea.
Eu îmi asum orice risc.
Sunt prea indiferentă acum,
Și prea refuză eul din mine
Tot ce însemni tu.
Ai prea multe defecte.
Iar eu pe cel mai mare:
Că îți găsesc defecte.
Dar prea ai...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu