sâmbătă, 13 septembrie 2014

Răsfrânt

Mi-aş dori să te găsesc în toate.
Să te sorb de ultima ploaie,
După ce peste tine va fi plouat cu lacrimi.
Nu mai contează ale cui...
Mi-aş dori să te simt în scris,
Pe ultima foaie de la începutul cărţii,
Iar scrisul să îţi şteargă amintirile,
Nu mai contează care din ele...
Mi-aş dori să îţi arunc simplitatea
Ca un bumerang,
Să se reverse peste clipele alea lungi
În care eternitatea are sfârşit,
Şi tu eşti aievea.
Nu mai contează cu cine eşti aşa...
Mi-aş dori să îţi surâd zâmbete,
Pe care doar perna ţi le vede,
Şi le oferă la schimb pe nori de lacrimi,
Sau haine care îmbracă muzica
De o asculţi când glasul acela pătrunde şi în oase,
Nu mai contează cu ce motiv...
Mi-aş dori să îţi închin idei
Pe care dezvoltarea le-a ucis,
Şi le-a aşezat pe sârmă ca să fie expuse,
Şi care să emane din tine,
Ceea ce tu pierzi pe drum,
Nu mai contează când...
Mi-aş dori să îţi presar
Fire de nisip fin,
Zdrobite din plantele care susţin că luna
N-a vrut să mă oprească când visam,
Nu mai contează la cine...
Mi-aş dori să te văd expus la cea din urmă vizită
A tuturor spre locul din neant,
Care nu s-a descoperit,
Nu mai contează de ce...
Mi-aş dori să îţi simt privirea,
Cum îmi fixează dorinţele,
Şi să le prindă în zbor,
Pe sârmă,
Lângă ideile care emană din tine
...ceea ce eu vreau să uit...
Nu mai contează pentru ce...
Mi-aş dori să nu îţi fi văzut savoarea,
Cum cobora încet,
Din minte,
Către inima mea,
Încercând să otrăvească ultima fărâmă din mine,
Căci luaseşi tot,
Şi nu-mi mai eram a mea...
Mi-aş fi dorit să îţi fi simţit suflarea
Pe gât,
Atunci când vântul ar fi bătut
Atât de lin,
De se cutremura apa
De fiori,
Pe care îi lăsai să cadă pe pământ,
Neîndemânatici,
Ca doi adulţi sorbind poveşti
La lumina ochilor ei...
Mi-aş fi dorit,
Dar...
... nu mai contează...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu