Gol

Am așternut,
Pe hârtie,
În minte,
În suflet și în inimă
Cuvinte despre tine.
Te-am îmbrăcat frumos,
În haine deosebite,
Știind că am
Un loc aparte.
Am așteptat,
Ceas de ceas,
Clipă de clipă,
Revederea.
M-am pregătit,
Ca în fața unui juriu distins,
Sperând,
Știind,
Simțind
Un amalgam de sentimente.
Am plâns de fericire,
Și am crescut sentimente sublime
În mine.
Atât de mult te-am dorit!
Îmi și făceam scenarii,
Știind că toate vor ajunge
Acolo unde trebuie.
Și au ajuns.
Și eu am plâns,
Sufletul meu nu mai putea.
Simțeam un gust atât de-amar,
Adunasem toată ura lumii,
Și-o înghițisem pe toată,
Ca mai apoi,
Încet,
Dar sigur,
Să mă înghită ea pe mine,
Pe dinăuntru.
Cât am sperat și cât am plâns
De fericire?
Și cât am plâns de pacoste,
Și de turnura vieții
Fix când tot ce trebuia
Era o confirmare a ceea ce eram?
Am vrut să plec,
Dar uneori,
Nici drumul nu se așterne la pas
Cu tine.
Respingere.
Și ură.
Dezamăgire
Până în adâncul sufletului meu.
Știi că am rămas cu sechele?
Și-acum tresar,
Și-mi fac iluzii,
Calculând totul cu tine inclusiv.
De parcă tu mi-ai luat seva din mine,
Și nu știu să îmi revin.
Cum să îi spun,
Să înceteze,
La orice ceas de bun-augur?
Inima îmi bate
Mult, mult prea tare,
Probabil m-am îmbolnăvit.
Nu știu și nu pot să dau drumul,
Când inima mi-a fost trezită
Din letargie.
Am regretat,
(Și eu nu regret),
Pentru avântul de a-ți fi răspuns,
Cu inima limpede,
Așa cum sunt eu.
Am să trec peste,
Dar am nevoie de un timp.
Sufletul mi-e prea încărcat,
Îmi dai voie, să plâng,
Să mă dezbrac de tot, de tot ?
Îmi pare rău,
S-a terminat...

____________
Să știi de ce
Am zâmbetul pe buze.
Am sechele,
Și tare mi-e
Că ai stârnit și monstrul
Ascuns,
Adânc,
Lângă inimă.
Și ai stat mult, prea mult în locul acela!
Uită-te-n priviri,
Să știi că ele nu mint.
Urmează ceva...