Mai rămâi

"Poate nu trebuia să..."
Și mintea începe să scotocească prin amintiri
Toate motivele.
Motivele pentru care să opresc aici timpul,
Și evoluția,
Și oamenii,
Și pe mine.
Am vrut schimbarea,
Atât de mult,
Încât o visam,
Și pielea fremăta la gândul că
Într-o zi
Toate astea vor fi apuse.
Și mi-am promis
Că voi merge mai departe,
Indiferent cum va fi momentul mult așteptat
De eliberare psihică.
Și încă mă mir de mine,
Că am avut putere,
Deși locul meu e undeva aici,
Nu foarte departe de tine...
Și mintea acum
Îmi oferă prilej
Și motive.
Motive să vreau să plâng,
Motive să vreau să rămân,
Motive să șterg tot cu buretele,
Ca și cum nimic nu a fost...
Dar evoluția mea a rămas în urmă,
Și am căutat-o,
Dar nu am găsit decât altceva...
Și mintea mea
Caută disperată acum
Orice moment,
Și mi le dezvăluie înaintea ochilor
De parcă e cea din urmă clipă,
Și mâine nu voi mai fi.
Am plâns la decizii,
Acum și altădată,
Deși eu le-am vrut,
Eu le-am dorit,
Eu le-am luat...
Cum să îi spun minții
Să termine orice plan,
Și să mă lase să plec,
Împăcată,
Pentru că nu fac decât să urmez
Cursul firesc?
Și fiecare amintire
Rămâne imprimată,
În ochi,
În zâmbet,
Căci acestea nu mint niciodată.
Am plâns,
Și voi mai plânge,
Dar știu că trebuie
Să merg mai departe.
Cu sau fără tine.
Poate trebuia să mai stau,
O clipă,
Să te admir mai de aproape,
Dar nu stricăm noi momente
Când intrăm în detalii?
Îmi rămân amintirile,
Liniștea,
Toți ceilalți la care țin
Și tu.
Și tot timpul de aici.
Și mintea mea nu face nimic,
Nimic să fie ușor,
Iar culmea,
Inima o urmează în tot acest spectacol.
Puneți-mă la perete,
Râdeţi,
Dar nu vreau să mă doară!
Nu mai vreau...
Orizontul e departe,
Când să ating cerul
Dacă mă țineți în loc aici??
Eu trebuie să zbor,
Să ajung departe...