luni, 15 decembrie 2014

Palme

Inima mea nu era acolo pentru tine.
Nici nu avea motive pentru a fi.
Dar îmi tot întrebam mintea de ce face asta,
De ce aduce în plan
Momente care erau deja trecute?
Ce contează când s-au întâmplat toate astea,
Trecutul este trecut,
Şi mintea mea se pricepea al naibii de bine
Să îl aducă în lumină,
Să îi găsească elemente instinctive,
Pe care să le claseze mai apoi ca
Ceva perfect conştient.
De parcă tu încă erai aici,
Şi totuşi,
Te pierdeai aievea printr-un du-te - vino,
Între prezent - trecut şi viitor.
Un viitor incert, desigur,
Închipuit doar pentru ca mintea să îşi găsească odihna,
Şi starea,
Şi ca să-mi lase eul în pace...
Şi nu puteam cere mai mult,
Când mintea pusese stăpânire pe mine,
Şi mă strângea ca într-o menghină,
Vrând să mă oblige,
Cu riscul de a mă lăsa fără vlagă,
Să rememorez momente şi clipe trecute,
Ca mai apoi să le aşez pe linia viitorului,
Obţinând,
Ca de fiecare dată,
Alte şi alte deziluzii...
Ştiam prea bine cum funcţionează,
Şi găseam tot felul de piedici,
Pentru a nu acţiona conform ei,
Mai ales că se credea stăpână pe mine.
I-am spus minţii că îi voi face jocul,
Doar pentru a schimba puţin rutina,
Rutina pe care tu ai avut curajul
Să o înlături pentru câteva clipe...
Dar mintea m-a păcălit de fiecare dată,
Şi poate şi de data asta va proceda la fel.
Dar nu îmi pasă.
Îmi accept soarta,
Pentru că soarta eu mi-o fac.
Şi dacă mintea va izbuti,
Prin jocul ei răutăcios,
Să te arunce-n inimă,
Pentru o clipă,
Să ştii că totuşi,
O vei fi meritat.
Pentru tot ceea ce ai fost.
Nu sunt omul regretelor,
Şi mă aplec în faţa minţii,
Dacă va reuşi
Să facă punte către inimă,
Atât de repede.
Deşi în amintirile acelea,
Mintea era demult supusă sentimentelor,
Şi corpul-mi trăia prin vibraţii,
Când încleştam palma,
Ca să te simt profund,
Atât de profund,
De parcă lumea toată se sfârşea atunci...
Şi-ar fi putut sfârşindu-se,
Aş fi fost,
Ştii bine,
Cu zâmbetul pe buze...
Nu-ţi fie teamă,
Sunt tot aceeaşi.
Imaginaţia,
În schimb,
Mi-e bogată.
Trăiesc profund şi prin toţi porii.
Şi zâmbesc ca o nebună,
Când tu vibrezi prin porii mei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu