Graniţe

Hai să ţinem un secret.
Doar între noi doi.
Hai să ţinem secret faptul că se făcuse remarcată în faţa ta.
Hai să ţinem secret că te văzuse şi i-a plăcut ce vedea.
Hai să nu spunem nimănui nimic care să dea de bănuit.
Ţinem secret faptul că avea părul lung,
Şi că zâmbetul ce-i însoţea privirea
Te atrăgeau.
Nu spunem nimănui că observase,
În detaliu,
Elementele care îţi aduceau traiul.
Elementele fizice.
Şi vom ţine doar pentru noi momentele,
Şi orele,
Şi lipsa inelelelor,
Care te-ar fi pus, probabil,
Într-o postură puţin ciudată.
Pe tine.
Şi prezenţa inelului ei,
Care trăda dorinţe de îndrăzneală,
De libertate,
De mai mult...
Încă are curiozitatea şi încearcă să înţeleagă
Cum de ai fost atât de...
Uman,
Înţelegător,
Atent,
De parcă... ar fi fost ea... aceea...
Aşa s-a simţit.
Importantă.
Şi hai să ţinem secret
Că au fost ore frumoase,
Îmbrăţişări prea puţine,
Săruturi tandre,
Strângeri de mâini intense...
Hai să nu spunem că te-a privit în oglinda sufletului,
Chiar dacă lumina era stinsă.
Întunericul a dezvăluit
Tot ceea ce lumina nu făcuse,
Aşa că ar fi vrut mai mult întuneric,
Şi mai puţine momente de aşteptare,
De întrebări,
De aluzii,
De priviri îndreptate pe furiş,
De zâmbete smulse atunci când nu ştiai...
Hai să avem micul nostru secret
Că în ceas de dimineaţă,
Ceva s-a schimbat.
Cărţile fuseseră jucate,
Şi totul căzuse asupra voastră.
Hai să nu spunem nimănui de apropieri,
De distanţe din ce în ce mai mici,
De economie de cuvinte
Pentru că gurile erau prea ocupate,
Să audă tăcerea,
Sacadată,
Şi respiraţiile asurzitoare.
Cine te-a învăţat să fii atât de om?
Crezuse de la început că aveai calitatea unui om,
Dar oamenii sunt înşelători.
Tu ai trecut peste toate aşteptările.
Ai adus valoare,
Şi ceva mai mult
Momentelor de contemplare a palmelor,
Gâtului,
Frunţii,
Părului,
Şi tot ce altceva se lăsase sărutat de tine,
Şi mângâiat...
Hai să avem secretul nostru,
Şi nimeni să nu ştie
Că într-o dimineaţă rece
Doi oameni treceau peste bariere,
Întreceau limite
Şi aveau calităţi,
Rar întâlnite.
Niciodată întâlnite...
Se găsise pe ea în tine,
Şi asta îi plăcea.
Ai fost cuminte,
Şi incredibil de liniştit.
Ar fi vrut să te ţină mai mult,
Dar timpul fusese împărţit,
Şi voi nu primiserăţi prea mult spaţiu
Pentru desfăşurarea momentelor.
Cine ştie dacă numai atât trebuia trăit?
Durerile de inimă îşi găsiseră leacul.
Ar fi vrut s-o fi durut mai repede,
Dacă aşa stătea treaba.
Dar dezvăluirile nu-şi mai au rostul.
A fost momentul acela,
O dată-n viaţă,
Când în drumul tău către ceva,
Timpul îţi oferă scurte răgazuri
De popas.
De momente cu zâmbete,
De uitare a lumii înconjurătoare,
De uitare a constrângerilor...
Hai să ţinem doar pentru noi
Acest secret.
Hai să uităm ce-a fost frumos,
Pentru a merge mai departe.
Hai să fim inocenţi
Şi să păstrăm în minte
Micul nostru secret...