Dialog în doi

Poate te întrebi, sau poate nu te întrebi.
E clar că ai întrebări, dar eu am răspunsuri.
Şi suntem chit.
Nimeni nu e neglijat,
Căci fiecare îşi primeşte partea.
Eu vreau să fiu întrebată,
Iar tu vrei să primeşti răspunsuri.
Cu ce să încep?
Nu, asta tu trebuie să mă întrebi.
Eu sunt cea care deţine răspunsuri, ai uitat?
Cu începutul.
E bună ideea.
Şi da, e puţin ciudat că eu am răspunsuri,
Iar tu întrebări,
Când trebuia să fie invers!
Şi totuşi...
Am cam uitat cam tot...
Nu mă mai întreba nimic,
Nu ştiu ce răspunsuri să-ţi dau...
Nu mai simt nevoia să te întreb nimic.
Hai s-o lăsăm baltă!
Dialogul ăsta e pe sfârşite.
Fiecare cu viaţa lui, nu?
Asta nu am uitat-o.
Asta nu...