Stil

Pierdusem stilul
De a mai vrea ceva.
Nici nu știu când a fost momentul
Să simt
Că îl am.
Mă trezisem că încep să-l am,
De parcă îl avusesem dintotdeauna,
Adormit,
Undeva,
În colțurile minții.
Și acum uite că îl pierdeam,
Și cum se face că mereu mă trezesc
Când pierd ceva?!
Lăsasem în urmă o altă parte din mine,
Diferită de cea pe care o lăsasem altă dată în urmă,
Acum ceva ani.
De parcă mie îmi plăcea mereu
Să las în urmă,
Sau să pierd
Tot ce nu știam că dobândesc.
Simțeam nevoia mereu
Să mă exprim la imperfect,
Așa aveam tendința că ce,
Nu se întâmplă acum?
Aș fi vrut să mă fi regăsit
Cu fiecare moment când pierdeam ceva
Din mine.
Și mă gândeam că toate sunt de bun augur,
Experiențele se-acumulează,
Iar eu,
Voi deveni,
Într-o zi,
Fix ceea ce plănuiesc de atâta timp.
Doar că fiecare plan de-al meu
Îmi dezvăluie mereu
Alte și alte caracteristici
Pe care le vreau,
Și în final dețin prea multe
Pentru a putea fi luate în seamă
Și transpuse
Pe pielea mea,
În mine.
Mă uitam la el,
Și mi se părea că era o stană de piatră,
Și nu mai regăsesc bucuria
Niciunui moment.
Credeam că schimb doar oamenii,
Dar mi-am schimbat și sufletul,
Și poate nu aș fi fost de acord
Să plătesc un astfel de târg.
Era și este
Din ce în ce mai greu,
De parcă toată iarna asta m-a adormit
Pe vecie.
Și cum să spun eu tuturor
Că eu nu mai sunt eu,
Că eu vreau să fiu altceva,
Altcineva,
Să fac altceva,
Și că nu știu deloc
Ce vreau într-un final?
Mintea-mi joacă
Același veșnic joc:
"De mâine",
Și "mâine" nu era niciodată
O soluție pentru mine.
Mă complac în toți și în toate,
Uitând,
Mereu uitând,
Mereu dorind,
Și niciodată hotărându-mă
Unde e următorul popas,
Și cine trebuie să-l facă?
Și poate nu știu să cer,
Pentru că am impresia că pot face totul
De una singură.
Și cum am împins toată viața pe alții
De la spate,
Mi-am pierdut,
Singură,
Modalitatea prin care
Ajung mereu în față.
Poate e nevoie de o pauză,
Poate trebuie iarăși
Să fac un târg
În care să îmi vând,
Pierd,
Abandonez
Cea din urmă suflare.
Sau poate revenind
Acolo de unde-am plecat,
Durerea va fi infinit mai mică,
Și eu mă voi găsi
În cufărul ascuns,
Pitit,
De ochii și de mintea mea.