Toate iau

Sper să nu te mai văd
În niciun vis,
Și mintea mea
Să nu mai facă referire la tine,
Mereu
Și oricând.
Sper să nu ne mai vedem,
Să nu mai cerem sufletelor
Să se caute unul pe altul,
În fond,
Nu mai bine e
Să uităm?
Sper să nu te caut în nimeni
Și să nu îți duc dorul deloc.
Vreau ca acum,
Să renunț ușor
La tine.
Și mă voi strădui
Să șterg tot,
Pentru că nu mai vreau,
Nu mai vreau urme de tine
Peste tot.
Ai lăsat urme chiar și în locuri
Ascunse privirii tale,
Și de care nici tu nu știi.
Și pentru ce?
Am să m-ascund,
Ca să nu mă găsești,
Căci altfel cum pot
Să stau drept
În fața hotărârii?
Acum,
În final de an,
Nu mai vreau nimic de la tine.
E prea mult
Și cât crezi că putem duce?
Pentru ce ne facem asta,
Când nu putem ține pasul?
Trebuia să ții pasul!
Am alergat prea tare,
Sau tu ai mers
Mult prea încet.
Nu mai vreau nimic,
Nimic din ceea ce
Tu
Și eu
Am împărtășit.
Pentru că n-am avut
Și nu putem avea
Decât scăpări
Din rutină.
Sau știi și tu
Ce anume.
Eu am să plec,
Nu mă urma,
Căci anul nou e despre mine,
Nu despre tine.
Nu despre noi,
Deși "noi" nu există.
Am să-mi feresc privirea,
Iar tu să uiți
Că mai exist.
Acesta este sfârșitul.
Fără anunț în prealabil.
Fără notificare.
Am decis de atât de mult
Că iarna nu e pe placul meu.
Iar iarna am avut totul.
Am să privesc,
Din depărtare,
Cum ninge încet.
E întuneric afară,
Ce bine!
Așa sunt la fel ca  toți ceilalți...