Intrigare

Mă doare că m-ai prins de mâini...
Mă doare că mă ţii aici,
Şi nu îmi dai drumul spre necunoscut.
De ce vrei tu să acţionez împotriva voinţei mele?
De ce ţi se pare că libertatea ta
E la fel cu libertatea mea?
Eu nu visez acum la asta,
Tu nu vezi?
Eu nu visez la stabilitate pe partea asta,
Cu sufletul meu cum rămâne?
Mă angrenezi în situaţii care îţi sunt ţie favorabile,
Dar înţelege că eu vreau să merg pe un alt drum.
Diferit de al societăţii.
Diferit,
Probabil,
Şi de al tău.
Eu vreau libertate,
Nu îngrădire!
Nu mă ţine de mână strâns,
S-ar putea să accept din respect pentru ce faci.
Dar aş fugi mai tare la prima scăpare!
Nu vreau să am limite,
Şi tu ai atâtea!
Până când crezi că o să ne mai înţelegem?
Întreabă-mă ce vreau,
Şi dacă vreau asta.
Sunt prea tânără,
Mereu prea tânără pentru genul ăsta
De stabilitate.
Eu nu vreau ce societatea vrea de la mine,
Tu de ce eşti împotriva mea?
De ce nu vezi că mă doare,
Şi că o să înnebunesc aici,
Între patru pereţi?
Între pereţii limitărilor tale,
Pe care nu le depăşeşti!
Rămâi cum vrei,
Poartă-te cum vrei,
Dar nu mă reduce la o simplă idee,
Sunt mai mult decât atât!
Am inima frântă,
Tu nu vezi?
Spui că mă iubeşti,
Dar oare vezi tu tot ce se petrece?
Dă-mi drumul,
Şi vom căpăta amândoi stabilitate.
De care vrem fiecare.
O lume nouă mă aşteaptă,
Şi eu o să plec,
Într-o zi.
Dacă mă înţelegi,
Atunci ai să ştii de ce fac asta.
Eu nu m-am născut
Ca să mă închid între limite.