Degeaba

Îmi stârneşti imaginaţia
În toate felurile posibile.
Degeaba mă lupt cu mine,
Se pare că încă ai acea presiune asupra mea.
Mai grav e că nu ştii
Şi n-ai habar de câte pasiuni stârneşti.
În mine.
Astăzi nu sunt rea,
Dar nici nu mă ascund.
Îmi fug ochii după tine,
Şi nu,
Nu pot să mă opresc din a face asta.
Eşti păcatul meu!
Sau, mă rog,
Ai fi...
Ai renunţat înainte de a afla toate astea.
Nu-i nimic,
Am înţeles.
Fiecare moment la timpul potrivit.
Aşa am crezut şi eu
Până mai adineauri.
Dar vezi tu,
Stă în capul meu şi uneori dictează mai tare
Decât un urlet sfâşiat şi groaznic,
Pe care-l auzi de departe şi te înspăimânţi.
Şi e aiurea, că tot ea decide,
Când şi cum să se gândească la tine.
Fără aluzii,
Fără niciun gând pornit către tine şi...
Dintr-o dată o văd că te cheamă.
Nu ai defecte,
Ea aşa te vede,
Fără defecte.
Eu ştiu cum eşti,
De asta acum doar mintea te vrea,
Nu şi inima.
Inima ştie cum eşti,
Dar se pare că sertăraşele cu defecte
S-au pierdut în cotloanele minţii mele.
Te cheamă, şi stârneşti idei.
Nebune.
Şi acum, după atâta timp!
Miră-te, şi eu mă mir
Care mai e rostul?
Niciunul.
E amuzant că eu scriu mereu despre tine,
Şi tu nu te oboseşti nici măcar
Să arunci o privire pe titlu...
Cred c-am înţeles (??!)
"You don't wanna be loved'"...